11 nov.

OBOSIT LA LUCRU1

DURATA MUNCII

Durata timpului de muncă poate fi normă întreagă sau cu timp parţial (fracţiune de normă).

Norma întreagă este de regulă 8 ore/zi, 40 ore/săptămână, cu 2 zile consecutive libere, de regulă sâmbăta şi duminica.

Fracţiune de normă avem când numărul de ore normale de lucru calculate săptămânal este inferior numărului de ore al normei întregi (40 ore/săptămână).

Timpul de muncă (programul de lucru) este perioada (durata) în care salariatul prestează muncă în interesul angajatorului conform sarcinilor şi atribuţiilor din fişa postului în baza contractului individual de muncă.

Programul de lucru poate fi regulat sau inegal.

Programul regulat de lucru este acela în care salariatul are un program fix, într-un anumit interval orar. Exemplu: de luni până vineri, între orele 8,00 – 16,00, liber sâmbătă şi duminică.

Posibilitatea aplicării programului de lucru inegal (neregulat) trebuie specificată expres în contractul individual de muncă. Lipsa acestei menţiuni în contract „blochează” părţile contractante de a recurge la programul inegal.  Se caracterizează prin posibilitatea oscilării programului de lucru (intervalului orar de lucru), ţinând cont să nu se depăşească 40 de ore pe săptămână, cu 2 zile consecutiv libere.

Exemplu: în cadrul săptămânii de lucru putem avea o zi de lucru de 7 ore, o altă zi de lucru de 9 ore, iar celelalte trei zile de lucru de 8 ore, cu două zile consecutiv libere. La sfârşitul săptămânii salariatul este pontat cu programul său normal de lucru de 40 ore/săptămână. Ora lucrată în ziua de lucru de 9 ore nu este considerată muncă suplimentară, activitatea sa încadrându-se în programul normal de 40 ore/săptămână.

Se pot crea programe individualizate de muncă, pentru fiecare salariat în parte, prin organizarea flexibilă a timpului de muncă, fie că salariatul este încadrat cu normă întreagă sau cu timp parţial.

Leave a Comment