21 sept.

  • By Alin Găureanu
  • In SSM
  • Comments None

la inaltime

Motto: „Fericit e acela ce poate cunoaşte cauzele lucrurilor” – Virgilius

Multe persoane şi reprezentanţi de firme se îndoiesc de UTILITATEA aplicării normelor de SSM şi atribuie conformării la reglementări  doar statutul îndeplinirii unei obligaţii legale prin care evită contravenţiile.

Vă supunem atenţiei în continuare o explicaţie logică la care pot să adere sau să o combată toţi cei implicaţi.

După cum ştim, emiterea de acte normative se face în spirit constituţional, statul având scopul de a-şi proteja cetăţenii, prin emiterea unor reglementări acceptate, necesare şi utile unei bune convieţuiri.

În domeniul SSM, statul are această prerogativă (conferită de Constituţie la art.41), de a veghea la respectarea drepturilor de protecţie sociala cu privire la ssm a salariaţilor (fără a intra în amanunte pentru tineri, femei, handicapaţi, etc.).

In lumina acestei prerogative a statului, acesta emite acte normative pentru a se achita de acesată sarcină de a veghea, îndruma, controla şi sancţiona în caz de neconformare.

Este de remarcat ca aceste atribute ale statului nu au apărut în Constituţie doar ca să poată statul să „mulgă” nişte „bieţi” întreprinzători, ci aceste atribute sunt rezultatul a unei vaste experienţe, cercetări, şi argumentări în domeniul ssm, ce a conturat exprimarea unor Directive Europene ce le aplicăm astfel şi la nivel naţional.

Aceste experienţe, cercetări, etc. au ajuns la concluzia că PREVENIREA, şi stabilirea unor reguli privind prevenirea, este cea mai bună cale de a  reduce pe ansamblu daunele, cheltuielile si nenorocirile ce se pot produce la locurile de muncă, ce afectează deopotrivă atât direct pe lucrător şi angajator, dar si pe stat si astfel pe toţi cetăţenii.

Mecanismul logic este simplu:

dacă lucratorul sau angajatorul nu respecta reguli elementare de ssm (organizare ergonomică, dotare tehnică, protecţie colectivă şi individuală conformă, instruire adecvată, pregatire,  informare riscuri, consultare, verificare medicală, etc.), există riscuri mult mai mari de accidente care pot produce daune şi cheltuieli la mai multe niveluri, repercutate în final asupra întregii societăţi:

– la nivelul angajatului accidentat: traume fizice şi psihice necuantificabile material, dar ce se reflectă şi în puterea acestuia de muncă, randament şi eficienţă, regasite ulterior în scăderea veniturilor şi prăbuşirea predictibilităţii unei vieţi sigure şi liniştite de familie (baza societăţii).

– la nivelul angajatorului: cheltuieli cu reorganizarea muncii, a fluxului tehnologic pentru înlocuirea unui angajat accidentat (în care poate a şi investit în pregătirea lui profesională), a unui utilaj defectat ce necesită reparare sau înlocuire, sau poate chiar mai mult – pierderea unor comenzi şi a prestigiului de firmă datorat unor întârzieri la livrare pentru rezolvarea urmărilor unui accident de muncă; cheltuieli din prisma tarifelor, resurselor umane şi de timp pierdute cu cercetarea evenimentelor, ce se pot încheia cu alte cheltuieli – aplicarea unor amenzi administrative sau contravenţionale, sau mai grav, sancţiuni penale sau daune civile.

– la nivelul statului şi implicit al fiecarui cetăţean: cheltuieli cu serviciile de urgenţa, spitalizare si cazare medicală, medicamentaţie şi tratamente, concedii medicale, indemnizatii de invaliditate, pensii de boală, pensii de urmaş, etc., toate înscriindu-se în cheltuieli ce puteau fi evitate prin prevenţie, cheltuieli care dacă n-ar exista ar putea scădea cotele de contribuţii sociale, medicale, de asigurări de risc, etc., bani mai multi putându-se regăsi în buzunarele tuturora.

De aceea, statul pentru a preveni astfel de pierderi de resurse umane sanatoase, investiţii valoroase, cheltuieli inutile, are rolul de a reglementa cum să fie făcută PREVENŢIA.

Angajatorii, bineînţeles că resping şi dezaprobă această intervenţie şi supraveghere a statului prin organismul său – Inspecţia Muncii – atâta timp cât nu cunosc cauzele acestui rol al statului, rol care protejează finalmente şi interesele şi cheltuielile acestora.

Similar, vedem cum evoluează accidentele de circulaţie, statisticile dictând practic ce măsuri drastice sunt necesare pentru stoparea şi diminuarea fenomenului, prin sanctiuni tot mai mari ce contribuie la prevenţia din domeniu.

În final, ca o concluzie, cred că putem spune ca reglementarile de ssm sunt de o utilitate certă, ce trebuiesc impuse ca obligaţii celor din sistemul de muncă, pentru binele general al tuturora.

 

Leave a Comment