08 Oct

descărcare3

 

•Inima are rolul de a pompa prin artere sânge cu oxigen şi substanţe nutritive către întreg corpul

  • •Lipsa oxigenului, chiar şi pentru câteva minute, poate cauza distrugeri ireversibile sau chiar moartea.
  • •Cele mai sensibile celule la lipsa oxigenului sunt celulele creierului. Aceste celule, la o lipsă mai mare de patru-şase minute de oxigen, încep să moară.
  • •Celulele moarte ale creierului nu pot fi înlocuite si nu se pot reface.
  • •Moartea creierului va duce în cel mai scurt timp la încetarea funcţiilor vitale-respiraţia şi circulaţia.
Manevrle de RCP au rolul de relua şi de a suplini activitaţile inimii şi a plămânilor în vederea oxigenării sângelui şi transportării acestuia către creier şi restul corpului, atâta timp până soseşte personalul medical calificat, apelat la 112, anterior începerii manevrelor de resuscitare.
Măsuri:
– verificăm siguranţa locului pentru salvator, victimă si alte persoane;
– poziţionăm victima pe un plan tare culcată pe spate;
– verificăm reacţiile de constienţă (interogări, ciupituri, mişcări)
– verificăm respiratia şi căile respiratorii libere
– în caz de lipsa puls şi reacţie sunăm sau punem un coleg sa sune la 112
– începem manevrele de RCP
Tehnici:
1. Masaj cardiac extern – compresii cardiace :
a. îngenunchiat deasupra pieptului victimei;
b. poziţionăm podul palmei unei maini la mijlocul parţii inferioare a pieptului – pe stern, deasupra inimii (nu mai sus – să evităm fracturi costale; nu mai jos – să evităm deteriorarea altor organe interne);
c. deasupra primei mâini poziţionăm celaltă mână, cu înrepatrunderea si încleştarea degetelor celor două maini;
d. bratele se tin întinse şi încodate în plan vertical, umerii fiind la compresie exact deasupra pieptului victimei;
e. se comprima pieptul victimei prin miscările de pivotare de la nivelul şoldului salvatorului (practic greutatea trupului se transferă pieptului victimei, astfel încât aceste manevre să poată dura foarte mult – altfel, prin indoirea braţelor şi acţionarea doar prin forţa muşchilor acestora, salvatorul oboseşte si nu este în stare să execute corect şi complet manevrele);
f. mana de pe piept nu pierde contactul cu acesta, permiţănd pieptului să se destindă după cei 4 sau 5 cm de compresie;
g. dacă acţionează 1 salvator se fac 30 de compresii, după care se trece la 2 respiraţii artificiale, iar dacă acţionează 2 salvatori, se efectuează 15 compresii si 1 respiraţie artificială.
2. Respiraţie artificială:
a. ne poziţionăm în genunchi deasupra capului victimei;
b. cu o palmă pe frunte si degetele altei maini împingem spre spate capul victimei pentru a il poziţiona în hiperextensie (ce permite eliberarea caii respiratorii de eventuala cadere a limbii);
c. pensăm (strângem, blocăm) nările victimei pentru a nu pierde aerul ce-l insuflăm prin gură;
d. inspirăm profund – pentru a ne incărca plămânii cu aerul ce-l vom transmite victimei.
e. pe un material aşezat pe gura victimei (pentru a nu ne contamina cu eventuale boli sau afecţiuni ale acesteia), ne poziţionăm gura noastră perfect etanş pe gura victimei şi insuflăm aerul inspirat deja;
f. urmărim ridicarea pieptului victimei – ca o reuşită a insuflării; insuflarea se face timp de 2-3 sec cu  pauză de inspir de 1-2 sec
g. monitorizăm continuu respiraţia şi pulsul prin văz, auz, palpare.

Leave a Comment